Aproape de inima vijelioasa a lumii

Aproape de inima vijelioasă a lumii este povestea unei vieţi trăite cu o intensitate şi o luciditate extreme. Joana, o tânără de familie bună, se străduieşte să împace lumea strălucitoare din mintea ei cu realitatea exterioară, pe care o studiază cu inteligenţa stranie a unei vipere, cum o consideră o mătuşă în copilărie, înainte de a trimite fetiţa orfană la un internat, ca să scape de ea. Viperă o va numi mai târziu şi soţul ei, şocat de miracolele care țâșnesc în cascade din vorbele Joanei.

Clarice Lispector (1920 – 1977) s‑a născut într‑o familie de evrei în Ucraina. Familia a emigrat în Brazilia pe când ea avea mai puţin de un an. A studiat Dreptul în Rio de Janeiro. A publicat peste douăzeci de cărţi: romane, proză scurtă, literatură pentru copii, eseuri şi culegeri de articole de presă. A fost căsătorită cu un diplomat şi l‑a însoţit ani de zile în misiunile sale în Europa. La douăzeci și trei de ani, publicarea primului ei roman, Aproape de inima vijelioasă a lumii, i‑a adus celebritatea peste noapte. Printre cele mai cunoscute titluri ale ei, se numără romanele Patimile după G.H. (A Paixão segundo G.H., 1964), Água Viva (1973), Ora stelei (A hora da Estrela, 1974), Un suflu de viaţă (Um Sopro de Vida, 1978). Este adesea numită „marea vrăjitoare a literaturii braziliene”.

„Astăzi, în Brazilia, chipul de pisică egipteană al lui Lispector apare pe timbrele poştale şi pe reclamele pentru apartamente de lux, iar cărţile ei se vând la metrou. Acum redescoperită, este promovată drept un Kafka feminin, drept cea mai importantă scriitoare în limba portugheză din secolul al XX‑lea, drept femeia care arăta ca Marlene Dietrich şi scria ca Virginia Woolf etc. Penguin Classics s‑a molipsit de virusul Lispector şi a publicat cinci dintre romanele ei – cu fraze entuziaste de prezentare din partea unor scriitori ca Jonathan Franzen, Colm Tóibín şi Orhan Pamuk.“ The Telegraph