Arta visarii

Eu l-am inventat pe Max. Cel puţin asta mi-am spus întotdeauna. Toţi bărbaţii pe care i-am adorat încă din copilărie, combinaţi într-un singur tip perfect. Problema e că m-am înşelat.
Pentru că în uşa clasei, uitându-se direct la mine, stă Max.
Max al meu.
Max cel din visele mele.
Max al meu care nu există în realitate.
De când se ştie, Alice îl visează pe Max, un băiat pe care nu l-a întâlnit niciodată.
Împreună au călătorit prin toată lumea, au călărit pe elefanţi roz, s-au bătut cu biscuiţi în Muzeul Metropolitan de Artă şi s-au îndrăgostit nebuneşte, iremediabil, unul de celălalt. Max e băiatul viselor ei (şi doar al viselor ei) până în dimineaţa în care îl descoperă stându-i alături la oră, cât se poate de viu. Dar el habar nu are cine e Alice.
Când te îndrăgosteşti în vis, mai poate realitatea să-ţi fie de ajuns?
Lucy Keating locuieşte în Venice, California. A crescut în Boston, Massachusetts, a urmat Williams College din Berkshire şi, în adâncul inimii, a rămas o locuitoare a regiunii New England. Pe lângă scris, marile sale iubiri sunt muzica şi câinele ei, Ernie, care are propria pagină pe Instagram @ernsboberns. De când se ştie, Lucy are vise intense şi foarte vii, ba chiar şi-a rearanjat mobila... în vis.

"În mod evident, sunt perfect conştientă că par sută la sută ţăcănită când spun că m-am îndrăgostit de un om pe care nu l-am întâlnit niciodată, care nici măcar nu există. Dar din moment ce nu-mi pot aminti o perioadă în care să nu-l fi visat pe Max, mi-e greu să fac diferenţa. Locurile se schimbă, la fel şi poveştile, însă Max rămâne acelaşi, întâmpinându-mă în fiecare vis cu zâmbetul lui poznaş şi inima lui mare. El e sufletul meu pereche."