Apariţia şi dezvoltarea ciberneticii
Secolul XX s-a manifestat drept una dintre cele mai fructuoase perioade de la existenţa civilizaţiei umane. Descoperirile ştiinţifice, tehnologiile şi valorificarea practică a acestora a atins hotare enorme. Un loc important printre aceste mari ajunsuri îl ocupă cibernetica - ştiinţă, în definiţia lui Norbert Wiener, despre comandă şi control la fiinţe şi maşini. Cibernetica propune o metodologie de abordare a diferitor procese generale prin activitatea unui mare număr de elemente între care se stabilesc anumite relaţii şi definesc un ansamblu unitar numit sistem cibernetic.
Sistemele cibernetice sunt create, dezvoltate şi gestionate pentru atingerea unui anumit scop.
Indiferent de natura lor, sistemele cibernetice au o structură unică care constă din două legături:
legătura directă prin care subsistemul de conducere direcţionează comenzile spre subsistemul
condus, şi legătura inversă prin care ale loc transmiterea informaţiei de control privind
starea şi funcţionarea subsistemului condus la subsistemul de conducere