Cer aprins, orizontul este un roman în trei volume (I. Cimitirul din Nord-Vest, 2015, II. Cuarţ fumuriu, 2017, III. Cal de lut, 2021), care pot fi citite împreună şi separat, fiind vorba despre oamenii acestor locuri, în ultima sută de ani: venirea graurilor, ca lăcustele, peste flora şi fauna tradiţională şi peste neamurile lui Titus şi Lucian Dragomir, în mai multe tranşe, tranziţii şi vremuri catilinare şi temperatoare.
În volumul trei, autorul prezintă unitar liniile importante în „triunghiul isoscel” al zborului „infernal”, programat, al acestora: viaţa (care) bate filmul, între tornadă, chiraleisă şi peşteră, masa cu trei picioare, literatură şi artă cu vânători şi vânaţi, recruţii şi rezerviştii zilelor noastre, când, ca altădată, ştreangurile-s puse şi capetele retezate.
Scrise din perspectiva vânătorilor şi a celor vânaţi şi a unor autohtoni constrânşi la vagantism şi îndepărtare, depoziţiile verişorilor acestora rămân în mintea cititorului avizat. Acest nucleu este retractil, grav şi misterios şi se dezvăluie cu greutate. Restul este naraţiune şi dosar epic şi ce a mai rămas din viaţă: proza confruntării până la capăt cu tot ceea ce de aproape şi „de departe par grauri”.