Strădania noastră de a reda ascultătorilor melodii din vremea interbelică a ajuns la volumul al cincilea. Cu migală şi interes, am scotocit prin târgurile de obiecte vechi, am adunat alte discuri, cu alte melodii ale aceloraşi cântăreţi care erau adoraţii publicului de odinioară. Moda occidentală a cântăreţilor de localuri se impune şi în restaurantele din Bucureştiul interbelic. Jean Moscopol, Cristian Vasile şi Zavaidoc, au fost vedetele vremii, dar să nu-i uităm pe Gion, Titi Botez, Dorel Livianu, Petre Alexandru, Mia Braia, Ion Luican. E drept, mai erau şi alti cântăreţi în acea vreme, cum ar fi Elena Zamora, Viorica Vrioni, Alfred Pagoni, Maria Moreanu. Din păcate au avut puţine înregistrări pe discuri de ebonită iar faima lor a cam pălit. Rareori mai găsim câte un disc pe care aceştia au înregistrat cântece, uneori din repertoriul propriu, alteori recurgând la reluări ale unor melodii deja impuse de “greii” vremii.
Numele Jean Moscopol a rămas legat de câteva dintre şlagărele de neuitat, precum Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seară, Dă-mi guriţa s-o sărut, Sub balcon eu ţi-am cântat o serenadă. Cristian Vasile a strâns averi uriaşe, a fost plătit regeşte de casele de discuri, iubit de femei şi adulat de public. Se spune că, la bătrâneţe, a fost nevoit să-şi vândă mobila pentru a-şi procura medicamente. A murit sărac, dar ne-a lăsat o avere uriaşă, sute de cântece întro interpretare excepţională. Tangoul uruguaian în versiunea românească Zaraza l-a făcut nemuritor în sufletele noastre. Zavaidoc a reuşit, mai ales prin repertoriul în stil popular şi felul unic de interpretare, să devină un cântăreţ singular, cu o manieră inconfundabilă. Dorel Livianu ne-a lăsat o moştenire impresionantă: peste 180 de discuri.
Încercăm şi de această dată să vă punem la dispoziţie o mică parte din această comoară, lăsată nouă, cu generozitate de către aceşti artişti, care-au fost adulaţi, admiraţi, aplaudaţi, pentru că românii şi-a iubit artiştii. Melodiile lansate în această epocă sunt cântece de neuitat şi conţin în ele tot parfumul epocii, ca o poveste despre Bucureştii de altădată.