„Nicio jucărie nu e mai frumoasă ca jucăria de vorbe. Copiii, ca şi oamenii mari, sunt mai simţitori la vorbe decât la fapte, plăcându-le, mai mult decât faptele făcute, faptele povestite. Şi, dacă povestea miroase a minciună şi minciuna e ticluită bine, povestea şi atunci le place mult; de unde un scriitor scoate învăţul că închipuirea e mai adevărată decât adevărul şi că viaţa trebuie răscolită, ca să fie scrisă pe placul cititorului mare şi al ascultătorului mic.” -- Tudor Arghezi
Tudor Arghezi s-a nascut la Bucuresti, la 23 mai 1880, numele sau adevarat fiind Ion N. Theodorescu. Pseudonimul Arghezi provine, dupa cum marturiseste insusi poetul, de la numele vechi al Argesului, Argesis.
Clasele primare le face la Scoala "Petrache Poenaru" din Piata Amzei, gimnaziul la "Dimitrie Cantemir", iar liceul la "Sf.Sava", unde locuieste la internat si se intretine singur. Se imprieteneste cu Gala Galaction (Grigore Pisculescu) intr-o perioada grea a vietii sale.
Debuteaza la o revista obscura, Linia dreapta cu articolul "Vers si poezie", iar ca poet publica la varsta de 16 ani in revista lui Al.Macedonski, Liga ortodoxa, poezia Tatalui meu, sub pseudonimul Ion Theo. Macedonski il recomanda intr-un articol ca pe un poet care "rupe cu o cutezanta fara margini cu toata tehnica veche a versificarii, toate banalitatile de imagini si de idei".
In 1896 ii apar in aceeasi revista 15 poezii si il cunoaste pe Caragiale si pe pictorul Stefan Luchian. Intre anii 1897-1898 colaboreaza la Revista moderna si Viata noua a lui Garabet Ibraileanu si semneaza pentru prima oara cu pseudonimul care va deveni celebru, Tudor Arghezi. in 1899 se retrage la Manastirea Cernica, langa Bucuresti, cu numele de losif, fiind hirotonisit diacon la Mitropolie un an mai tarziu, unde va colabora la traducerea unor carti religioase. in 1905 pleaca in Elvetia, apoi, renuntand definitiv la viata monahala, urmeaza aici o scoala de meserii si munceste pentru a se intretine.
In 1911 se intoarce in tara, scrie si publica poezii in revistele vremii. in 1916 se casatoreste cu Paraschiva Burda, cu care are doi copii: Dorrinica-Mitzura si losif-Barutu. intre anii 1918-1919 este arestat si intemnitat la Vacaresti, impreuna cu Ioan Slavici fiind acuzati de colaborationism, pentru eliberarea lor intervenind Nicolae Iorga. Primul volum de poezii apare foarte tarziu, in 1927, la varsta de 47 de ani, avand un titlu sugestiv - Cuvinte potrivite -, care-l impune definitiv in literatura romana, dupa care publica si alte volume de versuri, romane, numeroase articole.
Tudor Arghezi impune in literatura romana o specie literara noua, "tableta" si editeaza mai multe reviste si ziare, cum ar fi:. Cronica, Cuget romanesc, Natiunea, Bilete de papagal. in 1955 este ales membru al Academiei Romane, fiind distins cu numeroase premii pentru literatura, intre care Premiul International Herder(1965).
Moare la 14 iulie 1967 si este inmormantat in gradina casei sale de la Martisor, iar in epitaful alcatuit de poet este mentionat: "Tudor Arghezi / nascut la 21 mai 1880 in Bucuresti / cu origine pamanteasca din Gorj / Stins si inhumat aici la Martisor".
Opera
Volume de poezii: Cuvinte potrivite - 1927, Flori de mucigai- 1931, Versuri de seara - 1935, Hore - 1939, Una suta una poeme - 1947, 1907 - Peizaje - 1955, Cantare omului - 1956, Stihuri pestrite - 1957, Frunze- 1961, Poeme noi-1963, Cadente - 1964, Silabe -. 1965, Ritmuri - 1966,Noaptea - 1967,
Volume de proza: Icoane de lemn - 1929, Poarta neagra-1930, Bilete de papagal - 1946
Romane: Ochii Maicii Domnului - 1934, Cimitirul Bunavestire -1936, Lina - 1942.