Doctor Illuminatus, Ramon Llull (1232-1316) a fost o personalitate unică printre intelectualii europeni ai vremii. Pentru el, credinţa creştină trebuie propusă cu armele raţiunii şi raţionamentului, nu prin forţă sau prin cucerire.
În Llull triumfă raţiunea iluminată de credinţă şi credinţa iluminată de raţiune, potrivit aforismului Sfântului Anselm: Intellectus quaerens fidem, fides quaerens intellectum. Credinţa, însă, nu este pentru Llull o afirmare fideistă generică, ci o mărturisire reală a lui Dumnezeu Întreit, a Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh: un singur Dumnezeu în trei persoane. Această mărturisire nu se bazează pe un sistem de autorităţi ─ pe care îl acceptă doar cei ce aparţin unei anumite credinţe ─ ci pe raţiuni necesare, pe dragostea pentru adevăr şi pe forţa adevărului. Evreii, creştinii şi musulmanii cred într-un Dumnezeu unic, dar trebuie arătată nobleţea viziunii creştine asupra lui Dumnezeu. La această viziune se ajunge prin folosirea corectă a raţiunii care devine, în ultimă instanţă, un dar divin ce permite oricărei fiinţe umane să ajungă la cunoaşterea adevărului. Nu este vorba de „credinţă pur şi simplu”, ci de „credinţă prin înţelegere”. În felul acesta, crede Llull, nimeni nu va părăsi credinţa în Domnul Iisus Hristos, iar credinţa nu va părăsi pe nimeni. Mai mult, credinţa, fecundată de dragoste, va deveni centrul şi motorul vieţii.
Traducerea românească a lucrării Llibre del gentil i els tres savis (Cartea păgânului şi a celor trei înţelepţi) va arăta cititorilor că Llull se situează într-un registru diferit de cel al Sfântului Toma, că este un exponent al adevărurilor credinţei creştine, dar şi un gânditor convins de importanţa vitală a dialogului intelectual cu evreii şi musulmanii. La sfârşitul cărţii, „gentilul”, adică păgânul, care ascultă argumentele celor trei învăţaţi (evreu, creştin şi musulman), va obţine lumina asupra a ceea ce căuta şi se va fi confruntat cu întrebarea despre adevăr.