Zicala neaoșă despre „cei șapte ani de acasă” reiterează, fără doar și poate, importanța educației timpurii. Dezvoltarea armonioasă și echilibrată a copilului se consolidează pe temelia principiilor insuflate în sânul familiei șidepinde adesea și de integrarea acestuia într-un sistem de valori aflat sub egidă instituțională. Astfel, în funcție de convingerile personale, părintele își îndreaptă atenția și își ghidează copilul spre o variantă de învățământ tradițională sau, dimpotrivă, spre sistemele educative alternative. Dintre acestea din urmă, ne interesează în mod special conceptul „Reggio Emilia”, așa cum este el enunțat și dezbătut în volumul colectiv „Cele o sută de limbaje ale copiilor. Experiența Reggio Emilia în transformare”, coordonat de Carolyn Edwards, Lella Gandini și George Forman.
Având o introducere scrisă de psihologul american Howard Gardner, cartea este structurată în cinci părți, fiecare dintre acestea conținând o serie de eseuri care deslușesc particularitățile unei abordări unice a educației timpurii – experiența Reggio Emilia. Astfel, partea întâi, „Începuturi”, prezintă contextul dezvoltării acesteia și punctul de plecare, principiile care stau la baza sistemului Reggio Emilia, dar și povestea lui Loris Malaguzzi, vizionarul care i-a pus bazele. Partea a doua, „Predarea și învățarea prin relații”, aduce în discuție participarea părinților în procesul educativ, dar și rolul profesorului. În cea de-a treia parte a cărții, „Documentarea ca proces integrat de observare, reflecție și comunicare”, autorii celor patru eseuri problematizează documentarea pedagogică, pedagogia ascultării sau relația dintre documentare și evaluare. În partea a patra, „Ideea celor o sută de limbaje ale copiilor și evoluția sa”, sunt abordate eseuri precum: „Este frumusețea o cale de cunoaștere?”, „Atelierul: O conversație cu Vea Vichi” sau „Utilizarea mijloacelor digitale în Reggio Emilia”, în timp ce ultima parte, cea de-a cincea, este rezervată concluziilor sau reflecțiilor finale și strategiilor de îndrumare pentru predare/implementare.
Contrar așteptărilor și prejudecăților premergătoare lecturii, subiectele atinse în paginile cărții nu își propun nici să idealizeze sistemul educațional apărut acum aproape 50 de ani în nordul Italiei, nici să expună riguros și didactic preceptele acestuia. Miza cărții este aceea de a-și convinge cititorii de complexitatea actului educațional, recreând atmosfera unică din Reggio. În chip simplu și firesc, experiența Reggio Emilia pledează pentru simbioza dintre personalitatea copilului și formele de manifestare ale acestuia, cultivându-i unicitatea. Din acest punct de vedere, fiecare profesor Reggio devine un ghid prin care copilul își găsește formele de expresie personală și propriile tipare de gândire. Iar această etapă de dezvoltare intelectuală fundamentală nu are loc într-un mediu steril, ci în mijlocul comunității, cu participarea directă a acesteia.
Într-o lume a dezrădăcinării și a depărtării de centrul care ne echilibrează, cartea „Cele o sută de limbaje ale copiilor. Experiența Reggio Emilia în transformare”, coordonată de Carolyn Edwards, Lella Gandini și George Forman, trebuie să devină o lectură de căpătâi. Nu doar pentru cei care sunt interesați de aspecte privind educația, ci pentru toți părinții preocupați de creșterea armonioasă a propriilor copii.