Centrul Fiintei

Karlfried Graf Durckheim - un nume prea putin cunoscut cititorilor din Romania. Pentru Occident, el este unul din cei mai buni ghizi spirituali contemporani prin cartile sale, un savant pasionat mai ales de "stiinta omului", un adevarat maestru al artei de a trai, in sensul in care a trai inseamna a-ti regasi radacinile fiintei si a trai pornind de acolo, devenind ceea ce esti destinat sa devii, inseamna a trece de la "ceva" la "cineva", cum spune Maurice Zundel.

Durckheim a simtit ca fiind de datoria lui sa integreze in propria sa activitate de psihoterapeut o traditie orientala, sa transplanteze in Occident experienta spirituala japoneza, asa cum atatia altii au incercat sa faca. Insa el a avut in vedere omul occidental si carenta lui spre deosebire de omul oriental. Suferinta fundamentala a omului este aceea de a-si fi strain lui insusi, de a nu putea sa fie cel care este in fond, in esenta lui. Femininul fiintei a fost dat uitarii. Preocuparea exclusiva pentru exterior, pentru stapanirea si organizarea existentei lui in lume l-a facut pe om sa-si uite dimensiunea esentiala in favoarea dimensiunii existentiale, sa-si piarda interioritatea. Toate cartile lui pledeaza pentru regasirea Fiintei si experimentarea realitatii ultime a omului.

Dintre cartile scrise de el amintim aici doar: Zenul si noi; Hara. Centrul vital al omului; Practicarea Caii interioare. Cotidianul ca exercitiu; Maestrul interior. Maestrul, Discipolul, Calea; A medita. Pentru ce si cum?; Experienta transcendentei etc.

In Romania, volumul de fata este abia a doua ocazie de a lua contact cu spiritualitatea lui Durckheim. Prima ocazie a fost cartea de dialoguri cu preotul ortodox francez Alphonse Goettmann.

*

Cartea de fata, CENTRUL FIINTEI, este conceputa de Jacques Castermane, omul care i-a fost discipol lui Durckheim mai bine de 20 de ani (1967-1988), din care mai bine de zece ani a lucrat alaturi de el, din inregistrarile discutiilor lor purtate de-a lungul anilor. Totodata avem si relatarea primei lui intalniri cu Graf Durckheim, in 1967 la un colocviu, bulversarea traita, socul celui care afla dintr-o data sensul mult cautat. La fel ca pentru multi altii care l-au intalnit Durckheim, si in viata lui Castermane exista un inainte si un dupa aceasta intalnire.