Dincolo de oraşul marilor clădiri, dincolo de celebrele conace şi vile pe care le înalţă oamenii bogaţi din Republica Moldova, există un alt Chişinău, nevăzut, neauzit, dar intuit de acei care iubesc trecutul şi mult regretat de cei care cred că frumuseţea este eternă, iar arhitectura este una din matricele care pot păstra această frumuseţe, dăruindu-i eternitatea.
Sunt convins că chiar în aceste clipe undeva pe birourile funcţionarilor de la primărie sunt semnate şi contrasemnate documente care vizează soarta puţinelor clădiri care au supravieţuit celor două războaie mondiale şi marii noastre indiferenţe. Dar tot noi vom fi acei care într-o zi vom fi nevoiţi să spunem cinstit că am fost nepăsători față de patrimoniul nostru cultural, şi abia atunci vom aduna toate cioburile, vom aduna toate fărâmele de poze şi vom tipări un album care probabil aşa se şi va intitula: Necunoscutul Chişinău.
Anticipăm acea tristă situație și propunem cititorului un Chișinău al nostru, necunoscut… (Iurie Colesnic)