Laurențiu Damian s-a născut pe 25 ianuarie 1956 la Giurgiu, domiciliile familiei în perioada copilăriei schimbându-se frecvent, în funcție de locul de muncă al tatălui. Bunicul, bunica, mama, tatăl, mătușile, verii, vecinii, colegii, studenții, profesorii vor deveni eroi ai ficțiunilor sale, în timp ce spațiul dunărean, bătut de coșavă, marcat de strânsoarea fluviului, presărat cu semne simbolice, capătă proporții mitologice.
Mutarea la București este prima sa dramă existențială trăită în pustietatea de asfalt a cartierului Dristor. Absolvent al IATC „I.L.Caragiale”, secția Regie, Laurențiu Damian face parte din mișcarea de rezistență etică și estetică de la „Sahia”, din anii '80. Documentarele sale din perioada „Sahia” includ în linia realismului, detestat și vânat de cenzură, principii și rezolvări poetice. Documentarele anilor 2000, de la „Studioul Video Art”, parcurg drumul invers, realitatea modelându-se în forme poetice, în asociații și rime esențiale identificate în desfășurările plastice ale lui Nicodim, Râmiceanu sau Paștina. Ficțiunile sale cinematografice propun o mitologie vizuală a amintirii, a imaginii născute la incidența realității cu fantasmele memoriei.
În 2016, Laurențiu Damian a început aventura Facebook; în fața monitorului a construit imagini din cuvinte, a lucrat narațiunea ca pe o încadratură, și-a articulat fiecare poveste precum o secvență dintr-un film virtual, căutând punctele de racord, continuitățile de ritm, de stare, de idee, echilibrând mica poveste în marea ficțiune a unui întreg ce încă, se construiește. Scriind, a rămas un regizor, cu privirea amplificată de lentila camerei întoarse spre sine, măsurând marile cataclisme exterioare pe scala trăirilor sale. De la expunerea pe wall-ul unei rețele de socializare la structurarea unei cărți, Damian a trecut de la strigătul și șoapta lansate online, la disciplina marii narațiuni despre doi ani din viața sa.
Marilena Ilieșiu