Vezi mai multeKIM STANLEY ROBINSON – 2312 (fragmente)
„Când plonjorul solar s-a apropiat de orbita lui Vulcan, imaginea de pe ecranul interior reprezenta soarele sub forma unui cerc roșu, iar Vulcanoizii ca pe un șirag nu foarte des de puncte galben-intens, care trecea peste cercul roșu și în exteriorul său. Linii verzi reprezentau lumina laser care radia din punctele galbene spre periferia imaginii. Soarele era masiv în toate reprezentările. Părea un dragon uriaș și înfocat, totuși ei continuau să zboare într-acolo – îndrăzneț, nesăbuit – era prea aproape ca să te simți în largul tău. Era o transgresiune care avea să fie pedepsită cu siguranță. Pe ecran, semăna cu o inimă roșie care ardea; textura granulată a părților superioare ale celulelor convective părea țesut muscular tăiat transversal pe fibră.“
JEAN-PIERRE LAIGLE – MITUL LUMII INFRAMERCURIENE
„SF-ul pare să fi abandonat definitiv ideea unei planete inframercuriene, scenă a aventurilor exotice sau poartă deschisă spre misterele universului. Asemenea lui Mercur, cu care a împărţit multă vreme anumite specificităţi, adesea aprobate, uneori în mod eronat, de astronomia oficială, Vulcan simbolizează o extremă a naturii și numeroasele ei manifestări fizice și psihologice. Iar caracterul ei mitic o face și mai adecvată acestei descrieri decât alte planete.“