Este un fel de confessional laic, romanul acesta, unde se aud vocile celor care se mărturisesc unii altora, autorului sau direct lectorului; nu în puține rânduri își vorbesc lor înșile, cedând astfel presiunii rostirii lăuntrice. Se creează, în acest fel, niște secțiuni transversale prin societatea românească din epoca totalitară și din primii ani postrevoluționar, grație poveștilor unor oameni extrem de diferiți: ingineri, universitari, studenți, profesori, securiști, ale căror destine sunt marcate teribil de tarele epocii în care trăiesc. Iată de ce această vastă frescă socială se citește cu sufletul la gură...
Autorul este un cunoscut intelectual sibian care a lucrat o viață la Muzeul Brukenthal.