Nihilismul este o doctrină bazată pe negarea oricăror valori, credinţe ori realităţi socio-politice. Deseori asociat pesimismului sau scepticismului radical, nihilismul nu-l neagă numai pe Dumnezeu, ci şi raţiunea de-a fi pe lume sau în viaţă. Termenul apare pentru prima dată într-un text îndreptat împotriva lui Kant şi semnat de J.H. Obereit. Este popularizat apoi de F.H. Jacobi, care îl foloseşte pentru a critica filosofia lui Fichte. Cu timpul, noţiunea va deveni o tendinţă permanentă în cultură şi va necesita o examinare plurală, care să aibă în vedere diferitele ei configuraţii. Lucrarea pe care o prezentăm în traducere publicului românesc adună la un loc eseuri în care sunt analizaţi astfel de autori, cu o gândire diversă, dar care au în comun interesul pentru nihilism: Stirner, Kierkegaard, Nietzsche, Scheler, Junger, Heidegger, Carl Schmitt, Schonberg, Scholem, Thomas Mann şi Camus.
Dumitru ŢEPENEAG