Vezi mai multeDin adâncimea lor, versurile lui Stratan salvează aparițiile și aparențele pe când el, ca esențele, poate să fi trecut neobservat. Iubea ironia cu forța naturală a celui ce o creează. Poantele sale lăsau amprentele de pe nisip să îl urmeze pe el, poet de pură elită, în democrația lirică. Unii, poate fără să o știe, intempestiv, se vor regăsi în arta lui și astfel se vor întâlni prin a nu se supune blestemului de-a fi. La imperfectul liberal și neutru folosit pentru cei plecați dincolo sau Dincoace, a lui era o limbă în care doar el știa scrie, spre-a nu se ști (,) singur.
Călin-Andrei Mihăilescu