Dan Stoica (Jemapel) si Costin Oproiu (Jemanfu) au absolvit in `84 Facultatea de Automatica si Calculatoare. De atunci au facut ce-au stiut mai bine pentru doza zilnica de tigari si bere. Astazi Jemapel se ocupa de arta programarii in Ottawa, iar Jemanfu de contemplatie zootehnica pe dealurile transilvane, de care imprejurimile Brasovului nu duc lipsa. De vorbit au scris tot timpul sub forma de e-mailuri despre una si alta. Intr-un puseu recent de generozitate fata de contemporani au stabilit ca a sosit vremea sa adune intr-un volum o parte din cugetari.
Cine suntem
Avem in pregatire autobiografiile romantate, iar in proiect biografiile oficiale si reciproce. Pe termen scurt, ceea ce intereseaza in mod sigur cititorul este cum ne-am intalnit. Exista 4 versiuni:
1) Martorul descrie intalnirea ca fiind mai degraba rece si protocolara, intr-o buda cazona prin anii `79, servind patria:
- Jemapel.
- Jemanfu.
2) Martorul sustine ca intalnirea a fost pur intamplatoare, Jemapel formand gresit un numar de telefon, el cautandu-l de fapt pe Jemanfish. S-a prezentat cu calm si politete british, dar i s-a raspuns cu tupeu latin, indicand iminenta intrare in UE:
- Jemapel.
- Jemanfu!!!
3) Martorul plaseaza cu exactitate momentul in perioada recesiunii economice romanesti, adica in ultimii 45 de ani. Jemapel vorbeste singur, e cu privirea pierduta si pasaportul in mana, indicand atat spiritul boem, dar si ravagiile timpului, tutunului si alcoolului. Pe de alta parte, Jemanfu sta demn pe o bordura, fara acte, fara bani, practic in curu` gol, indicand cam acelasi lucru, dar si o mai indelungata perioada petrecuta printre ai sai.
- Jemapel???
- Jemanfu!
4) Martorul aduce o versiune contamporana a evenimentului, ce face aluzie la probleme de vedere, inevitabile cu varsta. In acelasi timp se sugereaza si unele probleme cu auzul aparute prin compensatie, simetrie sau exercitiu social. Ne referim la martor, evident:
- Jemapel!!!
- Jemanfu.