Vezi mai multe"Întrebarea este în ce condiţii poate fi salvat jurnalul, adică poate fi adus în stare de operă durabilă, ceea ce reprezintă aproape o contradicţie în termeni, câtă vreme jurnalul consemnează efemerul. În principiu, rostul lui este mnemotehnic: a nota ce se petrece cu tine şi în jurul tău sau ce îţi trece fugar prin minte, fie din preocupare de tine, fie pentru a-ţi servi mai târziu. Pentru a afla mai târziu ce ai uitat. Jurnalul aparţine unei jurnalistici sui generis, de uz propriu. Devenit carte, se citeşte în acelaşi spirit, şi sinonimia jurnal-ziar nu e întâmplătoare. Se citeşte la fel ca ziarul, cu un interes mai aprins şi totodată mai superficial decât o carte de literatură, fiindcă, la fel ca ziarul, cuprinde numai noutăţi, numai informaţii ce stârnesc curiozitate, făcându-te să afli ceea ce altcum n-ai putea să ştii." (Livius Ciocârlie)
"Ludic, anecdotic, livresc; meditativ, (auto)-ironic, confesiv; elegant, rafinat, discret - iată doar câteva dintre adjectivele ce pot caracteriza, pe rând, stilul - tonul - protagonistul. Adevărate colaje ale memoriei, volumele lui Livius Ciocârlie sunt imposibil de rezumat şi, probabil, de imitat. Un lucru rămâne sigur în ceea ce îl priveşte: profesiune de credinţă ori simplu răsfăţ auctorial, anonimatul nu i-a reuşit". (Cristina Chevereşan)
"Autentic până la scandal şi autoreflexiv până la cruzime, Livius Ciocârlie a reuşit, mai cu seamă prin jurnalele sale, să transforme spectacolul intimităţii într-o aventură unică în literatura română." (Doru Branea)