Vezi mai multeCu privire frustră, pătrunzătoare, autoironică, naratorul lui Octav Gheorghe spune lucrurilor pe nume.
Din biroul unei companii de marketing, protagonistul își croiește drum prin Bucureștiul format din colajele afișelor de publicitate, din cartierul Pantelimon până în Dorobanți, Piața Rahova sau 1 Mai.
OCTAV GHEORGHE este regizor, scenarist și publicitar român. Opera sa, dacă se poate numi operă, cuprinde un număr mic de execuții memorabile, câteva mediocre și foarte multe de care nu vrea să-și amintească.
De-a lungul consistentei sale cariere, domnul Gheorghe a ratat: numeroase examene de admitere, un număr însemnat de pase și goluri (e un fotbalist execrabil), bunăstarea, obișnuința de a sta cu spatele drept, un tablou pictat de cineva care a devenit celebru (domnul Gheorghe nu s-a trezit la timp pentru tranzacția de două sute de euro), un mariaj, profunzimea intelectuală, o serie de concursuri CNC, șansa de a avea un câine, apropouri pe care nu le-a sesizat, o abundență de alegeri locale, parlamentare și generale, ocazia de a purta costum, stabilirea în Statele Unite și ultimul sezon din Bravo, ai stil!. Și, după cum veți vedea parcurgând acest volum, a trecut și pe lângă șansa de a fi un scriitor onorabil. Sau nu?
Pe Octav Gheorghe îl trădează în fiecare capitol neastâmpărul creativ și anii de publicitate. Poveștile din industrie sunt adorabile și pe cele mai multe le recunosc, dar bucuria cu care le îmbogățește e greu de mascat. O face exact așa cum îl obligă experienţa, în rafale consecutive, lăsându-i cititorului doar pauze de râs cu lacrimi. Recomand citirea cărții cu Spotify-ul deschis. Practic, piesele pe care le pomenește în carte asigură un playlist perfect.
Andi Moisescu
Stilistic, aș fi tentat să-i definesc scriitura ca „Băieșu pe cox“. Dar o minimă cunoaștere atât a biografiei autorului, cât și a vieţii bucureștene din ultimii 20–25 ani îţi va spune că de fapt e realism-realism, curat. Respectiv, grotescul jenant-amuzant care își iţește periodic capul dintre paginile cărţii nu este sintetizat chimic, cu forţa, ci e natural, pescuit din viaţa oamenilor cu venituri medii și ridicate, cu ajutorul unui minciog mititel, cu care cureţi apa din acvariu de excrementele peștișorilor. Cred că unul dintre capitolele volumului de faţă intră lejer în „Top 5 Mici Piese Literare Românești All Time“. Nu vă spun care e capitolul, cumpăraţi cartea și descoperiţi singuri. Adică nu fiţi calici, ajutaţi tinerele talente ale generaţiei X – e ultima care mai poate scrie cu paragrafe consistente, și nu doar cu izbucniri de maximum șase, șapte cuvinte, ca pe WhatsApp.
Șerban Alexandrescu