„Raftul cu literatură despre Basarabia a devenit consistent în anii din urmă. Deja tot ce o diferenţiază de literatura de aici este limba: o limbă română curată, limpede şi parcă mânuită cu evlavie. Şi totuşi, ceva o distinge mai profund în vacarmul autohton. Ceva ce, cu admiraţie şi vagă invidie, detectezi - dincolo de boarea de exotic-familiar a unei lumi îndeobşte rurale, straniu încremenite - ca un amplu suflu de universalitate, de care noi rar avem parte.
Citind cartea pe care o aveţi în mâini, veţi descoperi lesne în ce constă acest ceva: este vorba de miză, pur şi simplu. Basarabenii - chiar şi cei instalaţi de cinci decenii la Bucureşti, ca Boris Buzilă - au ceva esenţial, vital de spus. Bunăoară, iată «mândria» tatălui, tradusă de copilul de zece ani, care află, în toamna anului 1940, la ora de geografie, că, de-acum, fără să fi plecat din sat, nu mai trăieşte în ţara lui, mică, România, ci într-un imperiu:
«Să stăpâneşti Răsăritul, să stăpâneşti Caucazul, să stăpâneşti lumea! Să stăpâneşti, să stăpâneşti, să nu te mai saturi! Ne minunam de imensitatea ţării, lăţită pe două continente, ca un urs polar, cu labele din faţă întinse pe Marea Caspică şi Marea Neagră, cu botul pe Marea Baltică şi cu coada pe Peninsula Kamceatka, cu picioarele dinapoi pe Marea Japoniei.»“
Doina Jela