Am ales sa public aceste pagini in chip de sine statator, si nu sa le prind intr-un volum de eseuri, cu speranta ca, avand in continuare o regretabila actualitate, ele vor reusi poate mai bine, in izolarea lor, sa atraga atentia asupra situatiei ingrijoratoare in care se afla poporul roman: aceea de a nu putea sa se organizeze la nivelul moralei de a doua instanta, pentru a crea o clasa politica si un nou principe capabili sa ne scape -- potrivit expresiei lui Machiavelli -- de coruptia in stadiul ei ultim. Voi vorbi despre minciuna nu in sensul ei privat (. . .), ci in cel public, asadar voi vorbi despre minciuna colectiva, in care unul sau mai multi ii mint pe multi care la randul lor sunt fie mintiti, fie mint in corpore, traind impreuna cu cei care ii mint intr-un vast scenariu al minciunii. (Gabriel Liiceanu)