Despre nou. Eseu de economie culturala

“Despre orice cultura se poate spune ca este construita ierarhic, astfel incit totul in cuprinsul ei are o valoare, determinata prin pozitia in ierarhia valorilor culturale. In primul rind se formeaza ceea ce poate fi desemnat ca memoria culturala organizata sau structurata a unei astfel de ierarhii. In cultura timpului nostru, ceea ce o constituie sint bibliotecile, muzeele si alte arhive. Aceasta memorie culturala materializata se afla in paza diferitelor si, totodata, ierarhic structuratelor institutii care se preocupa ca ea sa ramina nelezata, sa selecteze pentru ea mostre culturale relevante, dar si sa le indeparteze pe acelea care trec drept invechite sau mai putin relevante. Desigur, fiecare traditie culturala isi are propriul sistem de amintire si conservare, precum si propriul principiu de selectare. In plus, fiecare cultura este neomogena, adica este constituita din subculturi diferite, cu propriile lor sisteme de conservare, prioritati si principii de selectie. Astfel incit orice ierarhie este relativa. Totodata putem constata in timpurile noastre o universalizare si formalizare treptata a arhivelor culturale. Un sistem unitar de muzee, biblioteci si alte amenajari pentru conservarea informatiilor culturale se separa tot mai mult de culturile concret-nationale si intemeiaza un fond comun a ceea ce este valoros cultural si demn de a fi pastrat. Numai in contextul acestei arhive construite dupa o ierarhie a valorilor se poate vorbi realmente si cu sens despre nou. Noul este altceva, dar in acelasi timp este conceput sau interpretat ca fiind la fel de valoros ca tot ceea ce a intrat in memoria culturala tehnic organizata. Principiul de baza al structurarii arhivelor culturale consta acum, in aceasta privinta, in faptul ca acestea preiau in ele in mod necesar noul si ignora imitatiile. Ceea ce doar reproduce ceva ce exista deja este refuzat de memoria culturala organizata drept superficial si tautologic. “ - Boris Groys