Moartea nu este sfârșitul. Dacă în Despre Morți Numai de Bine cei vii îi judecau pe cei morți, de data aceasta cei morți îi vor judeca aspru pe cei vii. Iar odată cu această schimbare și acțiunea va părăsi planul realității noastre pentru a experimenta Trezirea de Dincolo, cea de după Moarte.
Despre Vii Numai de Rău se axează pe această trezire, fiind despre momentele în care realitatea învinge imaginația. Dar și despre renunțare și regăsire a sufletelor care călătoresc rătăcite printre lumi abstracte și totuși brutal de concrete. În paginile sale, veți descoperi cum este să fii mort de viu și cum ajungi să te îndrăgostești de umbra care te urmărește, cea de care înainte îți era teamă. Despre Vii Numai de Rău este o concluzie amară a lui Despre Morți Numai de Bine. Și, nu în ultimul rând, devine ceva ce transformă finalitatea vieții într-un nou început.