Vezi mai multePaul Emil Miclescu, PEM, după cum îşi semna, în facultate, proiectele de arhitectură, şi cum îl numeau prietenii, s-a născut la 20 mai 1901, odată cu zbuciumatul secol al XX-lea, pe care l-a însoţit cu neclintita-i seninătate, aproape în întregime, părăsindu-l la 22 martie 1994.
Primii paşi în ucenicia învăţăturii i-au fost îndrumaţi de cel care a fost mai târziu dascălul Regelui Mihai, profesorul şi compozitorul N. Saxu, autorul, între altele, al unuia din imnurile copilăriei noastre, Vine, vine primăvara.
Şi-a continuat apoi studiile la Paris, absolvind, în final, cursurile Şcolii de Arhitectură din Bucureşti.
Colegul şi prietenul său, Profesorul Octav Doicescu, întrebat care îi pare a fi cuvântul cel mai potrivit cu care Pem ar putea fi definit, după ce a ezitat, spunând că nu poate fi caracterizată o personalitate atât de complexă cu ajutorul unei singure vorbe, a răspuns totuşi: Pot doar da un răspuns de felul lui „Aristofocle” sau „Tolstoievski”; aş zice: humortolerantointeligenţa.
Erudit, bun cunoscător al limbilor engleză şi germană, exprimându-se într-o franceză pe care, astăzi, marea majoritate a francezilor i-ar putea-o invidia, mai presus de orice, Pem şi-a iubit ţara şi limba, după cum veţi putea constata dacă veţi consacra puţin timp, drumeţind prin vremuri apuse, purtaţi de volumaşul pe care tocmai îl aveţi în mână...
Volumul cuprinde ilustraţiile autorului.
Ultimele pagini ale cărţii înfăţişează, pe suport de hârtie specială, fotografii şi portrete de familie din colecţia Sandu Miclescu.