„Totul începe la 11 ani. Profesorul de ştiinţe naturale pune sub ochii copilului şi ai colegilor lui un microscop, cerându-le să deseneze ceea ce văd. Satisfacţia copilului că reuşeşte să vadă şi să redea se împleteşte cu emoţia de-a înregistra altă natură, cu alte forme şi organe. Omul matur din el va nota în Amintiri ceea ce nu putea fi la copil decât un gând nedesluşit: «Existau deci anumite legi pe care le puteai descifra — şi atunci toate lucrurile căpătau înţeles şi noimă.» Dar omul matur, cu legile sale, n-avea să stingă niciodată copilul din Eliade cu mirarea lui: ceea ce îl va fascina toată viaţa va fi cealaltă lume, a doua lume, aşadar lumea cea adevărată, în concretul ei. Cine e însetat de concret trebuie să fie infidel lumii imediate.“
Constantin Noica