Drama umanismului ateu

Cardinalul Henri de Lubac a consacrat aceasta carte celor trei doctrine din secolul al XIX-lea care au crezut ca se pot lipsi de Dumnezeu in incercarea de a da seama despre existenta omului si despre sensul vietii sale pe pamant: pozitivismul lui Auguste Comte, marxismul, reprezentat de clasicii sai Karl Marx si Friedrich Engels (dar si de premergatori ai lor precum Ludwig Feuerbach sau Joseph Proudhon), si vitalismul lui Friedrich Nietzsche. Tuturor acestora, autorul le contrapune nu atat doctrina Bisericii Catolice, cat ideile fecunde intrupate in cartile celui mai mare romancier al aceluiasi secol: F.M. Dostoievski. Pe urmele sale, Lubac considera ca epoca noastra este sortita sa-l regaseasca in cele din urma pe Dumnezeu: "Pamantul, care fara Dumnezeu n-ar putea inceta sa fie un haos decat devenind inchisoare, este, in realitate, campul maret si dureros unde se plamadeste fiinta noastra vesnica. Astfel, credinta in Dumnezeu, pe care nimic nu o va smulge din inima omului, este singura flacara in care se intretine, omeneasca si divina, speranta noastra."