Cartea de față nu este o lectură facilă. Dimpotrivă, șochează la fiecare pagină, încercând să ne scoată din conformismul călduț în care ne-am instalat și să ne facă să gândim. La fel ca Bertrand Russell în eseul De ce nu sunt creștin (1927), Hitchens încearcă să demonstreze că religia este o invenție umană, un efect al fricii noastre de moarte și de neant. Autorul vânează contradicțiile „cărților sfinte“, indiferent că aparțin creștinismului, islamului sau iudaismului. Hitchens îmbină argumente științifice și citate din marii filosofi cu descrierea unor evenimente sociale și politice sau chiar cu anecdote savuroase. Inteligența argumentației și stilul plin de vervă, chiar virulent pe alocuri, au transformat cartea într-unul dintre „textele canonice“ ale ateismului contemporan.
Mai întâi în Londra, apoi în New York și Washington, Hitchens a devenit o personalitate marcantă. El scrie cu strălucire și sensibilitate, dar și cu o furie reală. The New York Times Stilul lui Hitchens este științific (îi citează pe Dawkins, Shakespeare, George Eliot), dar în același timp ușor de înțeles pentru cititorul obișnuit. Este amuzant, dar și răutăcios, vânează absurditățile „miracolelor“ Bibliei, numindu-i „bufoni“ pe toți cei care nu sunt de acord cu el. The Associated Press