Aforismele lui Victor Martin sunt despre realitatea politică și economică din România, privită „de la balcon”, dintr-un unghi în care privitorul o poate observa cu ușurință, o poate înțelege și ironiza, spre luarea aminte a cititorului:
„Demisia este cea mai onorabilă fugă de răspundere.”
„Dacă la dulgherie nu se mai pricepe nimeni, la politică se pricepe toată lumea.”
„Dictatura începe atunci când populația începe să creadă că e apărată de legi.”
În „Epifanii” însă, întocmai ca într-un deliciu gastronomic „cu de toate”, după care îți lingi degetele, autorul ne oferă un alt deliciu, intelectual de data aceasta, cu „din toate câte ceva” care, odată consumat, sigur se va dovedi pentru toate gusturile.
- Din sfera socialului:
„Pentru a crește cum trebuie un copil, nu trebuie să fii foarte atent la modul cum vor cei din jur să-l crești.”;
„Bogăția nu exclude sărăcia. Dimpotrivă, o definește.”,
- din vastul domeniu al cunoașterii de sine:
„Dacă nu știm să explicăm ce am făcut, n-am făcut nimic.”;
„Dacă vrei să faci un lucru inutil, fă-l ca lumea!”;
„Dacă taci, te pufnește râsul.”;
„Cea mai bună idee este aceea pe care ai uitat-o.”,
- iar pe alocuri, în mici oaze de descrețire a minții, ironie și amuzament de cea mai bună calitate:
„Principiul liberului arbitru: cât timp nu e acuzat de proasta conducere a meciului, arbitrul rămâne liber.”;
„Fii deștept! Fă pe prostul!”;
„Fără poezie, totul e poezie.”