Daniel Citirigă ne propune o cercetare din unghiuri de vedere noi, cu care poți sau nu fi de acord, poți să o accepți în întregime sau să-i adaugi nuanțe sau completări, dar căreia nu poți să nu-i recunoști imediat gradul ridicat de inedit și originalitate.
prof. univ. dr. Ioan Chiper
În primul său număr din toamna anului 1926, revista pragheză de limbă franceză „L`Europe Centrale”, publicată cu sprijinul Ministerului de Externe cehoslovac, dădea un verdict amar unui concept ce frământase puternic Europa: Mitteleuropa a murit!. O nouă Europă Centrală se contura, de această dată sub auspicii franceze sau cu alte cuvinte Mitteleuropa devenise L`Europe Centrale. Această atitudine, simbolică la nivel cultural, aducea și o întrebare fundamentală, pe linie logică: dacă Mitteleuropa urma a fi o construcție de tip federal, Europa Centrală prelua modelul? Încă din Cuvânt înainte, redactorii aceleiași reviste afirmau că „scopul nostru esențial este de a face cunoscute popoarele Europei Centrale și de a lucra, după modestele noastre puteri, la apropierea lor”[1]. În fapt, Europa Centrală interbelică era una cu totul nouă, caracterizată de conceptul de autodeterminare, de statul național și de obsesii precum securitatea colectivă, revenirea puterii germane sau revenirea la statu-quo-ul antebelic.
Pornind de la aceste premise, am considerat oportună aplecarea asupra unei probleme punctuale care a frământat această regiune pe întreaga perioadă interbelică: federalismul. Deși uneori era considerat un concept perimat, anacronic, problema federală în Europa Centrală a fost și rămâne una prioritară pentru demantelarea istoriei acestei regiuni. Practic, neînțelegerea importanței problemei federale, din perioada interbelică, ridică dificultăți în explicarea hărții Europei Centrale după căderea Cortinei de Fier. Din acest punct de vedere, perioada comunistă s-a dovedit a fi un segment de pauză, nu o încheiere definitivă a provocării statului național din perioada interbelică. „Disputa cratimei” și apoi „divorțul” cehoslovac sau dezmembrarea Iugoslaviei, în anii `90, sunt cele mai relevante exemple în acest sens, în timp ce subiecte precum autonomia comunității maghiare din Transilvania suscită încă dispute pe scena politică și în rândurile opiniei publice din România, și nu numai.
Valentin Daniel Citirigă