Regizoare de teatru și film, dramaturgă, romancieră, Alexandra Badea s-a născut în București, dar locuiește în Franța din 2003. A publicat douăsprezece piese și două romane, Zone d’amour prioritaire și Tu marches au bord du monde. Textele ei scrise în franceză sunt traduse în mai multe limbi și jucate pe scene importante ale lumii.
Pentru piesa Pulvérisés i s-a acordat Marele Premiu de literatură dramatică pentru anul 2013 de către Centrul Național al Teatrului din Franța. Trei ani mai târziu îi este acordat titlul de Chevalier des Arts et des Lettres. În 2019 este invitată de Festivalul de la Avignon pentru a crea a doua parte a trilogiei Points de non-retour (Quais de Seine), prezentată în forma sa integrală de șapte ore la Teatrul Național de la Colline din Paris, în 2022.
Exil a avut premiera la Teatrul Național din București în septembrie 2022, fiind a treia piesă pe care a scris-o în limba română după Perfect compus și De cealaltă parte a lumii (montate la Teatrul Național de la Sibiu).
O piesă despre blocajele identitare pe care le purtăm în noi fără să știm, despre traumele transmise la nivel intim și politic de la o generație la alta, despre tensiunile pe care le avem cu România și, în același timp, despre imposibilitatea de a ne rupe definitiv în momentul în care decidem să plecăm, despre nevoia de libertate, incapacitatea de adaptare, neputințe, lașități, iubiri sufocate de contextul social-politic, familii destrămate, familii care înăbușă autenticitatea celor care ies din tipar, despre lupta continuă de a te desprinde de tot acest bagaj și de a trăi în acord cu tine într-o societate care îți interzice să o faci.
„Exil este o oglindă, dureroasă, care le produce unora dintre spectatori emoția întâlnirii cu ei înșiși, prin conexiunile făcute cu problemele personajelor. Dar poate produce, probabil, și disconfort, fiindcă acuză falsitatea, ipocrizia care a ajuns să le fie unora – în numele supraviețuirii – o a doua natură. Să spui ce vor alții să audă, să nu tulburi apele, să menții cu orice preț «liniștea și pacea», chiar și atunci când te costă, când te fac să mori înăuntrul tău, să îngropi ce e mai autentic în spiritul tău – sunt alegeri pe care piesa le critică explicit.”
Cristina Modreanu, Revista Scena.ro
„O piesă despre conflictul dintre generații, scrisă cu o finețe și un talent ieșit din comun, vădind o înțelegere superioară, din interior, a ceea ce trăiesc oamenii aceștia.”
Nicolae Prelipceanu, Viața Românească