Ma grabesc sa va spun drept ca, de fapt, eu scriu pentru mine. Practic, tot ce face omul o face pentru sine si doar in aparenta o face pentru altii. Cartile mele sunt o istorie a descoperirilor mele si a evolutiei mele. Le recitesc si ma descopar pe mine. De fiecare data. O ocupatie pasionanta. E ca si cand le-as citi prima oara.
Foarte multi oameni sunt victime ale dorintelor parintilor lor. Cu cat s-au realizat mai putin nazuintele legate de viata ale parintilor, cu atat sunt mai mari nazuintele lor legate de copil. Cu cat situatia financiara a parintilor este mai modesta, cu atat ei sunt mai nelinistiti si in legatura cu ei si cu copilul si se tem ca el sa nu ajunga intr-un anturaj periculos.
O cat de mica initiativa venita din partea copilului poate fi perceputa de parinti ca un cosmar, ca o tragedie. In speranta ca printr-un comportament frumos le va mai domoli suferintele parintilor si le va usura viata, copilul este capabil, temandu-se in permanenta pentru ei, sa-si sacrifice viata.
Cine nu vrea sa se sacrifice, se salveaza prin fuga. Salvandu-ne prin fuga de parintil nostri, nu ne salvam si de proprille noastre stresuri. Stresurile ne insotesc pretutindeni si ne provoaca acelasi tip de relatii. Si cu oamenii straini.
Jenandu-se de trecutul sau si ascunzandu-l, o sa-si dea seama cat de mult se incurca in hatisul de nazuinte sperante creat de prieteni. colegi si de societate.
CUVANT INAINTE
In acest volum se continua tema autoinsanatosirii despre care am vorbit in volumele anterioare. Comparativ, tot ce scriu eu aici este, pe de o parte, mai complicat si, pe de alta parte, mai simplu.
A fi bolnav este ca si cum ai fi fost aruncat in inchisoare. Usa celulei este in acelasi timp si intrare si iesire. Daca ai ajuns acolo pe intuneric si usa ai luat-o drept intrare, tot prin ea poti sa si iesi daca iti dai seama ca ea este si iesire. Isi da seama doar cel care cauta lumina. Cautand lumina in noi insine, putem sa devenim o sursa de lumina — sa ne luminam pe noi insine si sa ii luminam si pe altii. Nu este intamplator faptul ca uneori spunem: lumineaza-ma, te rog, in problema asta. Daca ne lamurim intr-o problema sau alta, suntem capabili sa ii luminam si noi pe altii.
IESIREA dintr-un impas o gasim daca reusim sa ne intelegem pe noi insine. Este greu daca suntem impinsi de dorinta si este usor daca suntem impinsi de necesitate. Ne putem insa descurca.
Daca nu suntem in stare, ne pot ajuta cei care spiritual sunt compatibili cu noi si cei care gandesc la fel ca noi. Pana si cineva care si-a pierdut cunostinta poate sa fie ajutat. Atata vreme cat esti viu, esti capabil sa percepi tot ce porneste din iubire. Nu exista situatii fara iesire.
IN CONTINUAREA TEMEI adaug ca titlul acestei carti ar trebui completat astfel: PENTRU COPIII DE PANA LA 16 ANI ESTE INTERZIS, DAR SE SI RECOMANDA.
In fiecare dintre noi exista ceva adolescentin — in masura in care gandirea noastra nu s-a maturizat complet — si nu putem sa intelegem esenta vietii. De milenii suntem tinuti in intuneric si ne-am invatat sa ne comportam in viata ca niste copii, desi sufletul nostru protesteaza tot mai energic. Nu face exceptie nici adevarul scos la lumina din tainitele sufletului. Noi credem ca ne place adevarul, dar atunci cand el iese la suprafata, ne cutremuram si incepem sa il negam.
Tinerii se tem cel mai putin de adevar deoarece sufletul lor inca este suficient de curat pentru ca sa il poata percepe. In acelasi timp, tineretului i s-a interzis dintotdeauna sa stie adevarul.