Gradina Otravurilor

Ne aflăm în Argentina colonială de la începutul secolului al XVIII-lea, într-un mic oraş de provincie, Córdoba del Tucumán. Familia de nobili Bernal de Zúńiga duce o viaţă aşezată, iar fiica lor Sebastiana, de numai paisprezece ani, este frumoasă şi supusă. Însă cadrul idilic reprezintă doar poarta de intrare în grădina otrăvurilor, un spaţiu al răzbunării şi al suferinţei, în care moartea are chipul delicat al florilor. Pornind de la structura clasică a basmului, în care tatăl este temător şi retras, mama se remarcă prin frumuseţe şi cruzime, iar fiica - victimă a unei iubiri tainice şi a urzelilor mamei - trece prin încercări care de care mai atroce şi mai nedrepte, romanul va amorsa o intrigă modernă şi insolită: tânăra, de aceeaşi vârstă cu Julieta şi sortită se pare să-i împărtăşească destinul, refuză să se lase înfrântă de aceste încercări şi hotărăşte să-şi facă singură dreptate. Retrasă la mănăstire, Sebastiana îşi va însuşi ştiinţa botanicii şi îşi va face ucenicia într-ale plantelor în grădina aşezământului,descoperind în plan te fragile, rizomi şi rădăcini un eficient instrument de otrăvire. Complex şi surprinzător, romanul nu reprezintă numai o reconstituire documentată a unei epoci istorice şi a unui spaţiu geografic puţin cunoscute, ci şi o examinare în detaliu a celor mai obscure motivaţii ale comportamentului uman.