Hollywood

 Prin Hollywood, Bukowski isi povesteste experientele de scenarist din vremea cind, in anul 1987, lucra la turnarea unui film. Henry Chinaski, celebrul alter ego al lui Bukowski, revine de data aceasta cu un scenariu hollywoodian: The Dance of Jim Beam. Filmul este inspirat din experientele de scandalagiu petrecaret ale tinarului Chinaski, pe cind acesta nu era inca un scriitor cunoscut. Pe masura ce protagonistul, alaturi de iubita lui, Sarah, este prins de virtejul experientelor hollywoodiene, Bukowski agata cu ironie in firul parodic al evenimentelor si nume cunoscute din lumea culturala, transformindu‑le doar pe alocuri rezonanta: Jon‑Luc Modard, filozoful Jean‑Paul Sanrah, Frances Ford Lopalla si un anume Victor Norman ce aminteste de Norman Mailer. Prin reaparitia lui Henry Chinaski, cu pasiunile sale explozive pentru bautura, femei si curse de cai, prin ireverentiozitatea portretelor pe care le face, Hollywood marcheaza inca un moment in evolutia romanelor autobiografice ale lui Charles Bukowski.

„Primesc o gramada de scrisori in care corespondentii imi vorbesc despre scrisul meu: «Bukowski, cum se face ca esti la pamint, si totusi supravietuiesti? Te-am tot citit si m-am hotarit sa nu ma mai sinucid.» Iata care-mi sint cititorii: invinsii, nebunii si blestematii – si sint mindru de ei.” (Charles Bukowski)

„Diferenta dintre Charles Bukowski si alti eroi literari este ca el nu e nici martir, nici inger decazut. In Hollywood, autorul isi supravegheaza scena in desfasurare cu ochiul neutru-complice al unui personaj din teatrul grotesc. Desigur, imaginea sa, aceea a unui betiv care doarme pina la apusul soarelui si traieste de pe urma unui mestesug, nu a unei arte, nu este altceva decit o prefacatorie; precum un dansator care se da drept boxer, Bukowski se insinueaza viclean in postura unuia care doar «bate la masina» un text fara fasoane.” (The New York Times)

„Amestecul de exces si nemultumire arata fara gres timiditatea din romanele lui Bukowski: un scriitor in acelasi timp mizantrop si sociabil, ingrozitor de vulgar, dar de o sensibilitate sfioasa.” (The New Yorker)