Insemnari dintr-o tara mare

Spre sfârşitul verii lui 1996, pe când eram în New Hampshire, m-a sunat Simon Kelner, vechi prieten şi un băiat excepţional,
şi m-a întrebat dacă nu vreau să scriu o rubrică săptămânală despre America pentru revista Mail on Sunday’s Night & Day,
la care fusese numit de curând redactor-şef.
De-a lungul anilor, Simon mă mai convinsese să fac tot felul de lucruri pentru care nu aveam timp, dar asta nici nu intra în discuţie.
— Nu, i-am răspuns, nu pot. Îmi pare rău. E cu neputinţă.
— Deci poţi să-ncepi de săptămâna viitoare?
— Simon, am impresia că n-ai înţeles. Nu pot.
— Ne-am gândit s-o intitulăm „Însemnări dintr-o ţară mare“.
— Simon, o să trebuiască s-o intitulezi „Spaţiu gol pe pagina întâi“, pentru că eu nu pot s-o scriu.
— Perfect, mi-a replicat el, puţin absent.
Am avut impresia că mai făcea şi altceva în acelaşi timp — bănuiala mea e că alegea fotomodele pentru numărul cu costume de baie.