Grigore Gafencu, gazetar, om politic şi diplomat, se naşte în 1892 la Bucureşti. După studii juridice la Geneva, obţine titlul de doctor în Ştiinţe Juridice al Universităţii Sorbona din Paris. Este ofiţer de aviaţie în timpul Primului Război Mondial, în cadrul unei escadrile mixte româno-franceze, fiind decorat cu „Ordinul Mihai Viteazul“. După război, desfăşoară o bogată activitate publicistică ce culminează, în 1937, cu înfiinţarea ziarului Timpul. Ca ministru al Afacerilor Străine (23 decembrie 1938 – 1 iunie 1940) rămâne fidel orientării pro-occidentale a politicii româneşti, iar după izbucnirea războiului este un susţinător al neutralităţii României. La începutul lui iulie 1940, este numit ministru al României la Moscova. După declanşarea războiului împotriva URSS, se stabileşte în Elveţia, unde publică, în 1944, lucrarea Préliminaires de la guerre à l’Est. În perioada următoare este, alături de generalul Nicolae Rădescu, unul dintre liderii marcanţi ai exilului românesc. Concomitent desfăşoară o activitate publicistică intensă, atât în publicaţii importante din SUA, Franţa sau Elveţia, cât şi în cele editate de emigraţia română. Colaborează, de asemenea, la Radio „Europa Liberă“ cu analize de politică externă. Este cunoscut şi ca un militant fervent pentru unificarea europeană, participând, în numele emigraţiei române, la diverse manifestări şi congrese pe această temă. Moare la Paris la 30 ianuarie 1957.