Istoria erotismului

Am cunoscut erotismul aflat în marginea istoriei, dar dacă istoria, până la urmă, s-ar încheia, şi chiar şi-ar atinge împlinirea, erotismul nu s-ar mai situa în marginea istoriei. Ar înceta, prin urmare, să mai reprezinte un adevăr minor, a cărui importanţă se vede, azi, promovată, aşa cum fusese încă de mult, de evenimentele constitutive ale istoriei. Ar putea ieşi în plină lumină şi apărea clar în conştiinţă.
[…]
Când este vorba despre viaţa erotică, cei mai mulţi dintre noi se mulţumesc cu concepţiile cele mai vulgare. Aparenţa ei de murdărie e o capcană în care rareori ni se întâmplă să nu cădem. Devine un motiv de dispreţ împăcat. Sau neagă această înfiorătoare aparenţă şi de la dispreţ trec la platitudine: nu există nimic murdar în natură, afirmă ei. Facem, oricum, totul ca să punem vidul gândirii în locul acestor momente în care, totuşi, ni se păruse că se deschid cerurile.
În cartea de faţă am vrut să ordonez o gândire pe măsura acestor momente – la distanţă de conceptele ştiinţei (care ar lega de obiectul lor un mod de a fi incompatibil cu el), şi totuşi riguroasă, împinsă până la extrema rigorii, aşa cum cere coerenţa unui sistem de gândire care epuizează totalitatea posibilului.
Reflecţia umană nu poate fi despărţită cu indiferenţă de un obiect care-o priveşte în cel mai înalt grad, avem nevoie de o gândire care să nu bată în retragere dinaintea ororii, de o conştiinţă de sine, în sfârşit, care să nu se sustragă în clipa explorării până la capăt a posibilităţii.
[…]
De-a lungul întregii mele cărţi, voi urma un principiu de început. Nu voi privi faptul sexual decât în cadrul unei totalităţi concrete şi solidare, în care lumea erotică şi cea intelectuală se completează şi se situează pe un plan de egalitate.
[…] Intenţia mea, aceea de a vorbi despre erotism, nu poate fi izolată de reflectarea universului în spirit, după cum nici aceasta nu poate fi izolată de erotism: dar acest fapt presupune, în primul rând, ca reflecţia, gândirea să fie, în aceste condiţii, pe măsura obiectului ei, şi nu obiectul meu, erotismul, pe măsura gândirii tradiţionale, care s-a aflat la baza dispreţului faţă de acest obiect.