În urmă cu 181 de ani, pe vremea când societatea românească făcea primii pași pe calea occidentalizării, iar elita țării era preocupată cu punerea în practică a ideilor Revoluției franceze, un bărbat evreu cu o minte ascuțită și cu o inimă generoasă a ales să vină și să se stabilească în Valahia. Era medic, cu un doctorat în „medicină și chirurgie” la Berlin, vorbitor a două limbi europene de largă circulație (germană și franceză, fără a mai număra limbile ebraică, latină și slavă) și preocupat de mai multe tipuri de cunoaștere (religie, filozofie, științe naturale, taxonomie, literatură, drept). Ca etnic evreu, Iuliu Barasch a făcut o carieră remarcabilă în Țara Românească, fiind medic, profesor, director de spital și gazetar. A întemeiat primul spital de copii din Valahia și două gazete influente, a fost membru în conducerea mai multor societății științifice și a militat pentru drepturile politice ale evreilor de aici, dar și pentru modernizarea cultului sinagogal. A susținut conferințe publice în țară și străinătate, a tradus și a scris mai multe cărți.
Din pură sete de cunoaștere, după ce s-a stabilit în spațiul românesc, doctorul Barasch a studiat problematica bolilor, epidemiilor și epizootiilor cu care s-a confruntat și a scris despre toate acestea, descriind în cele mai mici detalii societatea afectată de molime, experiențele personale privind vaccinarea împotriva variolei la oameni sau a pestei la animale, dar și gândurile sale privitoare la cauzele evenimentelor.