Jurnalul intim este, pesemne, scrierea cea mai raspandita din lume... toti tin un astfel de jurnal, il ascund, il inconjoara cu afecţiunea lor si sfarsesc prin a visa sa-l publice. Scriitorii cei mai respectabili nu fac exceptie de la aceasta trista regula.
Ca sa nu alunece si el în ridicol, Michel Tournier tine un jurnal extim. Şi publica extrase din el, care alcatuiesc un adevarat „fals jurnal“ surprinzator.
Michel Tournier reuseste un tur de forta: sa nu vorbeasca deloc despre sine, sa nu livreze nimic din fiinta lui, sa nu-si povesteasca viata - si sa-si pasioneze cititorul... Jurnalul sau este o epura. Trebuie sa-i fim recunoscatori lui Tournier ca ne salveaza, gratie „extimului“, de ispita narcisismului. (François Busnel, L'Express)
Le spun copiilor dintr-o şcoala: „Scrieti în fiecare zi cateva randuri intr-un caiet gros. Sa nu fie un jurnal intim consacrat starilor voastre sufletesti, ci, dimpotriva, un jurnal indreptat spre lumea exterioara, spre oamenii, animalele, lucrurile ei. Şi veţi vedea ca, de la o zi la alta, nu numai ca veti scrie mai bine si mai usor, dar, mai cu seama, veti avea o prada mai bogata de consemnat. Pentru ca ochiul şi urechea voastra vor invata sa decupeze şi sa retina din imensa şi informa magma de percepţii cotidiene ceea ce poate sa treaca in scrisul vostru. La fel cum privirea unui mare fotograf înconjoara si incadreaza scena care poate deveni o imagine. (Michel Tournier)