Jurnal intim

Marin Preda nu-i un diarist convins, nu crede in valoarea acestui gen ambiguu si nici nu-i vede utilitatea literara. A citit jurnalul lui Gide si nu-i place, citeste jurnalul de batranete al lui Tolstoi si este dezamagit cand observa ca un mare scriitor noteaza nimicurile vietii si nu se arata, cum s-ar cuveni, intelept si senin in fata lumii. In fine, Preda vorbeste de crizele sale morale si de nelinistile provocate de boala in care s-a instalat (nevroza) si se gandeste daca nu poate sa foloseasca aceste note in literatura propriu-zisa. Singura utilitate a jurnalului, dupa el, este aceea de a-l ajuta pe autor sa iasa din criza teribila in care a intrat din doua motive marturisite: in chip explicit: nevroza si despartirea de o femeie pe care, hotarat, o iubise (Aurora). Rol, asadar, terapeutic, nu literar. […]