Vezi mai multeInterpretarea originala și deopotriva creatoare oferita de Jacques Maritain in aceasta lucrare, ca și in multe alte scrieri care au precedat sau, dupa caz, au urmat celor 9/10 lecții despre legea naturala și dreptul natural, este nu numai o lectura necesara, dar și binevenita pentru toți cei interesați sau pasionați de problematica extrem de acuta de ordin ontologic și gnoseologic a legii naturale și a dreptului natural ori de chestiunea la fel de arzatoare a delimitarii acestora fața de legea pozitiva și dreptul pozitiv corespunzator.
In ambele chestiuni, poziția lui Maritain este ferma, iar soluțiile sale sunt viabile, deoarece se bazeaza pe premisa faptului ca legea naturala și dreptul natural sunt, in realitate, doua noțiuni care nu trebuie confundate și nici asimilate, astfel ca tocmai o astfel de distincție, dupa cum judicios observa Francesco Viola, este de natura sa faca lumina și asupra diferenței intre conceptul de lege (in general), pe de-o parte, și conceptul de drept (in general), pe de alta parte, diferența pe care pozitivismul kelsenian, se știe, a anulat-o in mod nejustificat.
Mai mult decat atat, restabilind gandirea autentica a Aquinatului in privința raportului dintre legea eterna, legea naturala – legea eterna incarnata (inscrisa) in natura umana – și legea pozitiva, Maritain nu numai ca o expliciteaza in mod admirabil, dar ii și aduce o contribuție originala, subliniind faptul ca legea naturala poate fi cunoscuta in mod natural, respectiv prin intermediul inclinațiilor naturale ale omului, iar nu printr-o cunoaștere conceptuala și raționala de tip argumentativ. Numai ca aceasta cunoaștere connaturala a legii naturale nu poate fi facuta dintr-odata și nici in mod complet, fara greșeala, ci in timp și pe masura evoluției culturii umane, a dezvoltarii conștiinței morale a omului, cu ajutorul, e drept, și al unor circumstanțe istorice favorabile.
Marian NICOLAE