Libertatea de a gandi si minciuna vremurilor noastre

Prima carte dintr-o noua colectie – Antroposofia - adresata in primul rand celor care cauta cauzele ascunse ce stau in dosul evenimentelor istorice si influentele oculte care influenteaza evolutia omenirii. […] Fiindcă în acea perioadă, chiar dacă omul nu mai vorbea de entităţi, el mai ţinea seama de faptul că în tot ceea ce ne înconjoară ca natură există, totuşi, anumite forţe elementare, care sunt de natură spiritual-eterică. Aspectul esenţial al concepţiei moderne este faptul că din reprezentările umane a fost eliminat tot ceea ce nu poate fi perceput cu simţurile, tot ceea ce este, în vreun fel, de natură spiritual-eterică. Înţelegem asemenea cărţi, cum sunt cele ale lui Albertus Magnus, din secolul al 13-lea, numai dacă presupunem că ele ţin seama de faptul că în ambianţa noastră fizică sunt prezente peste tot şi nişte forţe spirituale. Caracteristica cea mai importantă în epoca naturalist-ştiinţifică modernă care îşi exercită influenţele nu numai asupra concepţiilor despre natură, ci asupra vieţii de reprezentare şi asupra gândirii umane până jos, la cea mai simplă inimă din popor, caracteristica acestei epoci naturalist-ştiinţifice e faptul că, în primă instanţă, omul preia de acum înainte în reprezentările sale din lumea exterioară ceea ce îi vine prin simţuri, ceea ce se desfăşoară în sfera pe care o observă simţurile sale. Când se vorbeşte astăzi afară, în lume, despre o ştiinţă spirituală, despre o estetică, o istorie a artei, o sociologie, ba chiar despre o istorie, ca ştiinţe ale spiritului, atunci, fireşte, acesta e un mod absolut neadecvat de considerare. Fiindcă poate fi vorba de ştiinţă spirituală numai dacă se vorbeşte despre spirit, adică, despre ceea ce nu se desfăşoară în lumea simţurilor. Dar ceea ce ne relatează istoria actuală se desfăşoară, desigur, în lumea simţurilor, chiar dacă rezultă pe baza gândurilor, a sentimentelor etc. Aşadar, în realitate, aici nu avem de-a face cu nişte ştiinţe ale spiritului, ci numai cu o ştiinţă a simţurilor. Astfel, caracteristica epocii noastre a cincea postatlanteene e faptul că omul preia în reprezentările sale în primul rând ceea ce oferă natura exterioară, ceea ce este perceptibil pentru simţuri.