Manualul de limba sanscritã, conceput de Amita Bhose, este rodul muncii de câtiva ani pe baza experientei didactice dobândite la Universitatea Bucuresti, unde a sustinut cursuri practice facultative de limba bengali (1972-1991), limba sanscritã (1978-1991) si civilizaþie indianã. O experientã - de notat cã a tinut cursurile numai în limba românã - care i-a permis formarea unei metodologii a predãrii limbilor bengali si sanscritã cursantilor români. Desi limbile sanscritã si bengali au avut regim de curs facultativ cu asistentã de 2 ore pe sãptãmânã, studentii acestor cursuri au reusit sã traducã texte literare, unele traduceri fiind publicate în revistele românesti. Periodic erau sustinute spectacole literar-artistice si sesiuni de comunicãri stiintifice de profil indian, la care-si dãdeau concursul studentii Amitei Bhose. Nici o altã sectie de limbi orientale nu a avut o activitate atât de bogatã. Cu alte cuvinte, nici un alt cadru didactic nu le-a insuflat studentilor atâta pasiune pentru cultura de profil. Absolventii cursurilor repartizati în provincie corespondau cu domnia-sa, trimitându-i exercitii si traduceri pentru control.
Manualul, cuprinzând aproximativ 600 de pagini de manuscris, în ciuda aparitiei întârziate, dupã aproape 20 de ani de la definitivare si tot atâtia de la moartea autoarei, constituie un pionierat in directia studierii sanscritei. În 1990 nu exista o astfel de lucrare în românã si nici într-o altã limbã europeanã. Astfel, Manualul reprezintã un valoros instrument de lucru pentru toti cei interesati de limba divinã - filologi sau fãrã pregãtire serioasã de specialitate.