Parcurgând sute de pagini din arhiva soresciană, semnalam odinioară sărăcia corespondenței din ultima parte a vieții scriitorului. Acest volum explică întrucâtva că, volens-nolens, au existat atunci și alte priorități, în afara creației. Urmărind, fie și lacunar, activitatea Ministrului Culturii din România și a ambasadorilor săi în străinătate se observă devotamentul susținut în promovarea spiritualității naționale peste hotare.
Venim și aici cu înscrisuri demne de istoria literară. Dar nu numai date din agenda Ministrului Marin Sorescu transpar din această carte; pe lângă obiectivele cultural-literare, vizate prioritar, se întrevăd detalii sugestive despre relațiile internaționale, precum și despre societatea românească din a doua jumătate a secolului XX, sporindu-se astfel valoarea documentară a lucrărilor publicate cu inedite documente soresciene.
Maria Ionică