Memoria stigmatelor

În România comunistă, din 1948 şi până la începutul anilor ’60, soarta unui om depindea mai ales de dosarul său politic — până-ntr-acolo încât Dosarul, ca atare, era cu mult mai important decât Omul. O faptă de opoziţie faţă de regimul comunist — a oricăruia dintre români, fie o persoană anume sau vreuna dintre rudele sale — era un păcat de neşters — un stigmat. „Dacă ai fi furat, violat sau omorât era altceva. Dar, ca arestat politic, vei fi stigmatizat toată viaţa“ — va spune un om al regimului către unul dintre eroii acestui volum.