în acest ghid frumos şi lucid, maestrul Zen Thich Nhat Hanh ne oferă anecdote delicate şi exerciţii practice ca mijloace de a învăţa deprinderile conştientizării – să fii treaz şi pe deplin conştient. De la spălatul vaselor la felul în care răspundem la telefon sau curăţăm o portocală de coajă, el ne reaminteşte că fiecare moment cuprinde în sine o ocazie de a lucra pentru o mai bună cunoaştere de sine şi pentru pace sufletească.
Disciplina esenţială
Ieri Allen a venit în vizită cu fiul său Joey. Joey a crescut atât de repede! Are deja şapte ani şi vorbeşte fluent în franceză şi în engleză. Foloseşte chiar puţine expresii argotice pe care le-a prins de pe stradă. Creşterea copiilor aici este foarte diferită de felul în care noi ne creştem copiii acasă. Aici părinţii cred că „libertatea este necesară pentru dezvoltarea unui copil”. în timpul celor două ore în care Allenşi eu discutam, Allen a trebuit să stea cu ochii pe Joey. Acesta se juca, sporovăia şi ne întrerupea, făcând imposibilă o conversaţie adevărată. Eu i-am dat mai multe cărţi ilustrate pentru copii, dar s-a uitat puţin la ele şi le-a aruncat deoparte, întrerupându-ne din nou discuţia. Joey avea permanent nevoie de atenţia celor mari.
Mai târziu, Joey şi-a pus haina şi a ieşit afară să se joace cu un copil din vecini. L-am întrebat pe Allen: „Ți se pare uşoară viaţa de familie?” Allen nu mi-a răspuns direct. Mi-a spus că, în ultimele câteva săptămâni, de când se născuse Ana, el era capabil să doarmă oricât de mult. în timpul nopţii, Sue îl trezeşte – fiindcă este şi ea obosită - şi îi cere să vadă dacă Ana respiră normal. „Mă scol şi mă uit la copil, iar apoi mă întorc şi adorm din nou. Uneori ritualul se petrece de două sau trei ori pe noapte”.
„E mai uşoară viaţa de familie decât cea de burlac?”, l-am întrebat eu. Allen nu mi-a răspuns direct. Dar am înţeles. I-am pus o altă întrebare: „Mulţi spun că, dacă ai o familie, te simţi mai puţin singur şi eşti mai în siguranţă. Este adevărat?” Allen a dat din cap aprobator şi a mormăit ceva cu voce joasă. Dar eu am înţeles.
Apoi Allen a spus: „Am descoperit o cale de a avea mai mult timp. în trecut, obişnuiam să consider că timpul meu era împărţit în mai multe părţi. O parte o rezervam pentru Joey, altă parte era pentru Sue, altă parte însemna ajutorul pentru creşterea Anei şi alta pentru treburile casei. Timpul care mai rămânea socoteam că este al meu. Puteam să citesc, să scriu, să fac cercetări, să merg la plimbare”.
„Dar acum, încerc să nu îmi mai împart timpul. Consider că timpul petrecut cu Joey şi cu Sue este tot timpul meu. Când îl ajut pe Joey să-şi facă temele, încerc să găsesc căi de a vedea timpul lui ca fiind propriul meu timp. Parcurgem lecţia împreună, îi împărtăşesc prezenţa şi caut să fiu interesat de ceea ce facem în acel timp. Timpul rezervat lui devine timpul meu. Acelaşi lucru se întâmplă în cazul lui Sue. Cel mai remarcabil lucru este că acum am un timp nelimitat pentru mine însumi!”
Allen zâmbea în timp ce vorbea. Eram surprins. Știam că Allen nu învăţase asta din lectura vreunei cărţi. Era ceva ce descoperise el însuşi în viaţa lui de zi cu zi.