Mircea Eliade - Hermeneutica spectacolului

„Acest nou volum din seria Mircea Eliade, hermeneutica spectacolului, III, constituie preluarea Anexelor tezei de doctorat, Transpunerea operei lui Mircea Eliade în alte limbaje ale artei, susținută în septembrie 2013 la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași sub îndrumarea prof. univ. dr. Lăcrămioara Petrescu, teză apreciată cu distincția Summa cum laude. Ni s-a părut oportună publicarea într-un tom separat a acestor convorbiri, o dată pentru că vin în continuarea serială a volumelor anterioare, ca tematică și abordare, continuând dialogul cu personalitatăți din țară și din străinătate care au abordat opera lui Eliade, literară și academică, în diverse limbaje artistice și, apoi, fiindcă vine, singular, diferit ca limbaj și metodă (convorbire) ca o continuare a ideilor exprimate în corpusul propriu-zis al tezei. Astfel, convorbirile cu compozitorii Fabio Monni (Malmo, Suedia), Tudor Feraru (România) și Eoin Callery (Stanford, California) oferă informații despre incursiuni muzicale spectaculoase în opera scriitorului român, plecând de la nuvela La țigănci și Tratatul de istorie a religiilor. Convorbirea cu regizorul Alexander Hausvater (Canada) vine și ea în completarea universului creat de Țigăncile lui Eliade prin versiunea teatrală de la Teatrul Odeon din București. Cea cu regizorul Mihai Mihăescu oferă (prime) declarații despre pelicula Fata cu ochi verzi după scrierea autobiografică a lui Mircea Eliade Gaudeamus. Regizorii francezi Benoît Vitse și Alain Lecucq aduc informații inedite despre textul transpus în limbaj teatral Uniforme de general și textul lui Matei Vișniec Mansardă la Paris cu vedere spre moarte, cu viraj, bineînțeles, spre universul lui Eliade. Cea de-a treia convorbire cu Adelina Patrichi aduce, din nou, alte informații inedite despre Maitreyi, personajul și persoana reală, despre membrii familiei acesteia, despre episodul indian al tânărului Eliade și urmările mai puțin cunoscute ale poveștii de dragoste care a făcut înconjurul lumii. Convorbirile realizate după momentul susținerii publice a tezei și care nu fac parte din corpusul tezei, așa cum a fost susținută atunci vin, însă, ca o continuare firească în directa completare a temei de cercetare. Am inserat și în Anexe, ca și în teza propriu-zisă materiale inedite, imagini, epistole, oferite de prieteni colaboratori, care aduc un plus de autenticitate conținutului. Mulțumiri și cu această ocazie profesorilor Mac Linscott Ricketts, Giovanni Casadio, Gheorghe Glodeanu, Cornel Ungureanu, lui Liviu Bordaș și Mihaelei Gligor și tuturor celor care mi-au răspuns cu promptitudine solicitărilor legate de tema de cercetare, indiferent de natura acestora. Un gând de pioasă recunoștință regretatului profesor Mircea Handoca.” (Cristina Scarlat)