Vajrayāna (sau Vehiculul de Diamant) este scoala din buddhismul Mahāyāna prevalenta in Tibet, Bhutan, Sikkim, Ladakh si Mongolia. Forma de mistica eminamente practica, ea ofera tehnici precise pentru dobandirea acelei intelepciuni prin care egoul omului este negat si el intra in beatitudinea Eliberarii (Nirvāna). Timp de peste o mie de ani, tehnicile acestea – elaborate la universitatea monastica Nālandā, in India – au fost transmise de la maestru la discipol si ferite de curiozitatea intrusilor.
Cartea de fata se refera doar in treacat la istoria, dezvoltarea si starea prezenta a Vajrayānei, si la diferitele scoli si secte. Ea se ocupa in primul rand de metoda tantrica – mijloacele de a dobandi rezultatele extraordinare ce decurg din antrenamentul mintii. Cei care o practica dobandesc o atitudine de invidiat in fata vietii, invata sa transforme uratenia in frumusete, devin priceputi in a-si struni energia pasiunilor si descopera ca natura lor transcende cu mult si cea mai elevata conceptie despre absolut. Optiunea intre Zen si Vajrayāna este una de metoda si nu de scop, si chiar metodele se aseamana prin aceea ca ambele se ocupa de minte la un nivel care transcende gandirea conceptuala; dar Vajrayāna se adreseaza oamenilor carora le este mai usor sa utilizeze simbolurile si conceptele ca pe niste arme cu care sa se debaraseze de concepte, in loc sa incerce sa le elimine dintru inceput.
Diversele rituri si practici meditative din cadrul Vajrayāna ofera unor oameni foarte diferiti mijloacele pentru a calma agitatia necontrolata a gandurilor, a-si dezvolta puterile spirituale latente si, prin accederea la stari tot mai profunde ale constiintei, sa fie in cele din urma inundati de lumina orbitoare a intelepciunii.