Momente, Schite, Insemnari

Eu sfarsesc cu inceputul, adica acum scriu povestiri de o pagina, iar urmatoarea carte se va numi probabil "Scriitor de subiecte" si va contine povestiri de cinci randuri, pentru ca ma intorc la niste descoperiri esentiale, la cum se incepe. Nu poti sa urci in trenul de Giurgiu si sa speri din tot sufletul tau ca vei ajunge la Ploiesti. Foarte multi autori romani traiesc aceasta drama: au gresit trenul. Incep prin a se integra de tineri in ceva, despre care nu stiu nimic, nici macar daca le e propriu. Incep prin a fi optzecisti, de pilda, se agata de ceva, care le da un sentiment ca exista intr-un sistem, dupa care zic: "Lasa ca ma voi dumiri eu apoi daca sistemul e bun si daca mi se potriveste." Si descopera la 60 de ani, cand nu mai pot da inapoi, ca au trait in alt regim intelectual decat cel care le era potrivit. Eu nu cunosc o singura situatie, in care multimile sa fi creat. In toata Renasterea, nu stiu un moment in care zece pictori sa se fi numit "generatia Rafael" si sa fi dat ceva bun. E adevarat, exista grupuri, generatii, care sunt un lucru bun, in sensul ca distribuie idei, fac o scolarizare de inalt nivel, cu teme si teze noi. Dar ca sa fii creativ, trebuie sa intri in procentul acela de 3% de oameni profund asociali, pe care societatea ar trebui sa-i starpeasca, pentru ca strica totul. Pablo Casals, la 90 de ani, canta la violoncel niste partite de Bach pe care le canta frecvent copiii la 6-7 ani si spunea: "Cred ca am inceput sa banuiesc cum trebuie cantate." Si el sfarsea cu inceputul. (dintr-un interviu acordat lui Tudor Calin Zarojanu pentru revista Romania literara) Tudor Octavian (n. 12 decembrie 1939). A urmat un Liceu Militar si o Scoala tehnica pentru ofiteri de aviatie. A practicat, dupa ce a fost exmatriculat din Scoala de ofiteri, felurite meserii (lacatus, tamplar). Studii de arhitectura si filologie. Debut la Editura Eminescu, in 1968, cu volumul Povestiri diferite, prefatat de Adrian Marino.