Această lucrare se referă în principal la esoterism şi la puterile omului. Legile Vieţii sunt simple şi este inutil să fie înfăţişate ca nişte culte mistice sau pseudo-religii; este de asemenea inutil să fie prezentate drept "revelaţii divine". Nu are importanţă cine are capacitatea de a accede la aceste "revelaţii", însă este demnă de lăuda strădania de a le face cunoscute.
Nicio religie nu deţine în mod exclusiv cheile Raiului şi nimeni nu va fi osândit la ispăşire veşnică pentru că a intrat cu pălăria pe cap într-o biserică, sau că nu şi-a scos încălţările la intrarea într-o moschee. În Tibet, pe porţile lamaseriilor stă scris: "O mie de călugări, o mie de religii". Puteţi îmbrăţişa orice fel de credinţă doriţi: din moment ce religia voastră vă spune "purtaţi-vă faţă de altul aşa cum aţi dori ca acesta să se poarte faţă de voi", veţi fi nişte aleşi atunci când va răsuna Chemarea de pe urmă.
Dacă ar fi să dăm crezare unora, Ştiinţa interioară poate fi dobândită numai practicând un anumit cult şi, în plus, contribuind cu generozitate la susţinerea acelui cult. Legile Vieţii spun doar atât: "Căutaţi şi veţi găsi". Această carte este rodul unei existenţe îndelungate, al unor practici la care a fost supus autorul în cele mai renumite lamaserii din Tibet şi al puterilor pe care le-a căpătat graţie respectării stricte a Legilor. Este ştiinţa pe care ne-au transmis-o strămoşii timpurilor de mult apuse, păstrată în piramidele din Egipt, în marile temple ale Anzilor şi în cel mai important tezaur al cunoştinţelor oculte din lume: înaltele platouri ale Tibetului.