Vezi mai multeAndrea Bocelli este unul dintre marile mituri pozitive ale celui de-al treilea mileniu, este cel mai iubit tenor din lume. Aici, în spaţiul neaşteptat al unei cărţi, artistul toscan ne dăruieşte însă o altă muzică, la fel de atrăgătoare: este „muzica tăcerii“, este vocea lumii lăuntrice a unui personaj a cărui sensibilitate face ca orice reflecţie să fie captivantă, orice confidenţă să fie preţioasă.
Îndărătul artistului de talie mondială, descoperim omul, ucenicia lui artistică şi existenţială, profunzimea valorilor sale. La fel ca Bocelli, Amos îşi cultivă talentul cu o autocritică intransigentă şi nu îşi pierde darul umilinţei nici măcar după ce vocea lui a devenit o legendă.
În paginile acestui „portret al artistului la tinereţe“, redat într-o proză limpede ca formă şi poetică în conţinut, cântăreţul parcurge încă o dată anii formării lui, într-un scenariu narativ care implică familia, prieteniile, cele dintâi iubiri şi cele dintâi succese. Departe de tentaţiile lăudăroşeniei, în paginile cărţii palpită adevărul unei vieţi destinate triumfurilor, dar, ca oricare alta, marcată şi ea de linii de pornire false, de dubii, dureri mărunte şi mari. Cu pasiunea sincerităţii, cu o duioşie dezarmantă (ca atunci când descrie raportul cu tatăl sau întâlnirea cu Veronica, tovarăşa sa de viaţă), Bocelli îl ia de mână pe cititor, făcându-l părtaş la propriul univers spiritual – atât de bogat, vulnerabil şi complex – care se oglindeşte în cuvintele cărţii.
O „muzică a tăcerii“ de neuitat, exact ca vocea autorului ei.
Giorgio De Martino