…Citind o carte precum cea propusă acum de Marius-George Cojocaru probabil că nu vom ajunge să intuim viitorul îndepărtat al zonei (nici o carte nu poate garanta aceasta), dar cu siguranță ne va fi mai clar prezentul continuu al zilelor noastre. Pentru că, așa cum sugeram la început, (și) în zona Mării Negre Istoria merge mai departe. Felicitări autorului că ne reamintește acest lucru atât de evident – și atât de ușor trecut cu vederea!
Adrian Cioroianu
…Provocările secolului XXI – războiul energetic, lupta pentru controlul traseelor conductelor de hidrocarburi, lupta împotriva terorismului dar și oscilanta diplomație a statelor Bazinului Pontic, membre sau nemembre NATO, evidențiază actualitatea temei și demonstrează (sper) utilitatea demersului meu.
***
Limitele cronologice ale acestei cercetări ştiinţifice nu sunt definite strict din dorinţa de a cuprinde cât mai multe aspecte ale subiectului, dar nu putem evita marcarea a două momente cruciale din istoria contemporană, cu efecte majore în geopolitica pontică, folosite ca reper evolutiv pe parcursul redactării lucrării: anul 1949 a însemnat constituirea celei mai importante alianţe politice şi militare din epoca contemporană, marcând începutul unei noi ere în rezolvarea problemelor securităţii colective. NATO se instalează la Marea Neagră prin intermediul Turciei şi Greciei, ridică valoarea geostrategică a zonei pontice şi a litoralului şi deschide noi provocări în coexistenţa Vest-Est pe parcursul Războiului Rece; anul 2004 a marcat sfârşitul căutărilor pentru securitate a două foste state membre ale Tratatului de la Varşovia, România şi Bulgaria, care se alătură Alianţei Nord-Atlantice aducând acesteia, prin poziţiile geostrategice deosebite, noi posibilităţi de abordare a securităţii în Bazinul Pontic, Caucaz, Orientul Apropiat şi Asia Centrală. A fost de asemenea posibilă izolarea focarelor de instabilitate din Balcani şi redimensionarea operaţiunilor din lupta împotriva terorismului. NATO s-a extins în regiune ca structură de apărare colectivă şi securitate, parteneriatelor NATO-Rusia şi NATO-Ucraina adăugându-li-se, în 2004, NATO-Russia Action Plan on Terrorism. Tot în acest an, la summit-ul de la Istanbul, Republica Moldova, Georgia şi Azerbaidjanul au fost încurajate să se apropie de standardele politice şi militare ale Alianţei, solicitându-li-se participarea la efortul comun de contracarare a noilor ameninţări.
Provocările secolului XXI – războiul energetic, lupta pentru controlul traseelor conductelor de hidrocarburi, lupta împotriva terorismului dar şi oscilanta diplomaţie a statelor Bazinului Pontic, membre sau nemembre NATO, evidenţiază actualitatea temei şi ne demonstrează (sperăm) utilitatea demersului nostru.
Marius-George Cojocaru